Insingurare

Si acum pleca fara s-a mai vada. Fata ii trimisese vorba prin Vasile ca il asteapta cat o fi nevoie, nu conteaza cat. Numai sa vina. El stia ca nu avea sa se mai intoarca niciodata acolo, si ca ea avea sa il astepte vreo doi-trei ani si apoi o sa se marite cu baiatul primarului si tot nunta mare o sa aiba. Tot satul o sa il astepte incremenit. Iar cand o sa inteleaga ca nu mai vine, o sa mearga mai departe cu munca, betiile si furisatul in gradina Vadanei.
Oare cum era cantecul ala de i-l canta maica-sa cand era mic? Obisnuia sa il tina in brate vara in fata casei si sa ii cante la ureche, cautandu-l din priviri pe barbat care se intoarcea de la crasma fredonand “De-ar fi sa mor ca maine”. Si el care nu suportase niciodata bautura.
Incerca sa se ridice sprijinindu-se cu spatele de zid, dar piciorul stang, amortit, ii aluneca si se trezi iar jos, strangand la piept o sticla de votca. Sau era vin? Trase o dusca sa se dumireasca. Ciudat, avea gust de sampanie. Sampanie, ce tampenie! De unde sa aiba el bani de sampanie?
Mai incerca o data sa se ridice, tot fara succes. Incerca sa gandeasca logic cum sa ajunga acasa in situatia data si ii veni in minte ceasul. Sa stii ca da. Isi pipai incheietura mainii stangi, apoi schimba sticla si verifica mana dreapta. Nu erau acolo decat mansetele umede si murdare. L-o fi pierdut. Pacat, si-l cumparase din primul lui salariu. Da’ ce, el avea salariu? Ia stai sa mai traga o dusca de ce-o fi si sa isi adune un pic gandurile. Mda, acum era aproape sigur ca era votca. Se gandi ca era mai bine sa se intoarca cu fata spre perete si astfel se trezi cu obrazul si ambele palme lipite de caramizile ude si reci. In timp ce se intreba ce se intamplase oare cu sticla si unde o lasase in tot acest proces, reusi sa se ridice si chiar pentru cateva secunde sa stea singur pe picioarele lui. N-a incercat sa faca nici un pas pentru ca stia ca habar n-are incotro se duce. Incepu sa planga asa din senin si sa se intrebe cum a ajuns in halul ala.
- Cum ai ajuns in halul asta?
Era vocea batranului evreu la care statea in gazda de cand venise in oras. Era salvat, era acasa.
- Cine-i acolo?
Nu stie nici el de ce a intrebat asta. Poate ca a vrut sa se asigure ca nu i se pare numai ca ajunsese acasa. Doua maini il apucara de sub brat si il tarara inauntru.
- Cine-i acolo?
Intrebase inca o data, mai incet. Apoi nu si-a mai adus aminte nimic, doar ca in incercarea de a injura neamul usilor isi muscase limba.

(Va urma...)