23 de zile in Belfast

Belfast, ziua 11
Ma indragostesc iar.

Belfast, ziua 12
Conflict interior: lupta clasica intre nevoia de iubire si frica de a fi abandonat. Ce e mai usor de suportat: gandul ca ai ratat o mare sansa sau umilinta de a afla ca nu insemni nimic pentru celalalt? Sa regreti ceva ce ai facut sau ceva ce ai vrut sa faci insa n-ai facut? Caut raspunsul in doua telenovele de succes. Nici unul nu ma satisface, citesc Biblia.

Belfast, ziua 13
Ploua. Realizez ca dragostea n-are nimic de a face cu tot ce se intampla acum in jurul meu, putem vorbi insa de joc-joaca, instincte, sex. La urma-urmei, iubirea e depasita.

Belfast, ziua 14
Meditez. Unde e dragostea aia mistuitoare? De ce nu mai exista ea decat in romane? Il citesc pe Dostoievski – parca as citi despre disparitia dinozaurilor. Un sentiment de irosire totala. Ce fals suna totul. Cat de mult ne-am schimbat. Ah, replicile pline de dramatism, noptile nedormite, lacrimile si amenintarile cu sinuciderea, oamenii care inca mai reactionau la declaratii de razboi si amor, ce teatru frumos. Apaluze indelungi.

Belfast, ziua 15
Unde sunt sufletele sfaramate? De ce nu mai exista decat buzunare goale? Numai conturi si carduri, nici nu ne mai stim culoarea ochilor, insa ne-o amintim perfect pe cea a portofelului. Pasiunea se calculeaza in avantajele pe care le scoti de pe urma ei.
De ce nu ne mai ducem la spiter ca sa ne vindece inimile zdrobite, de ce ne ducem numai la medic specialist sa ne explice de ce ne ustura cand facem pipi.

Belfast, ziua 16
Mais où sont les neiges d'antan... Bine, asta cu incalzirea globala am inteles-o, insa iubirea? Sau cu cat se incalzeste vremea, cu atat ne racim noi ca sa pastram totusi un echilibru?

Belfast, ziua 17
Ploua. Imi dau seama ca sufar din dragoste. Primul lucru care imi vine in minte e sa caut rapid o cale de a scapa de senzatia de durere fizica si morala care ma bantuie. Imediat ma razgandesc, e o prostie, vreau sa sufar, vreau sa simt fiecare ghiara ce-mi intra in carne si ma face sa vibrez. Simt ca exist. Exist si simt ca exist.

(VA URMA)