negra sombra...que me asombras...

Insingurare

- Unde sa stai cu mine?
- Aici.
Acum ii parea rau ca nu o lovise.
- La tine o sa fie bine. O sa traim asa fericiti.
Se uita la ea si nici nu stia ce sa zica, atat de absurd era totul. Parca pana atunci dormise si s-a trezit in sat, numai ca nu era el in sat, era satul la el si nu isi dadea seama cum a ajuns acolo. Durerea de cap se agrava.
- Cum adica o sa traim fericiti?
Se vede treaba ca numai intrebari retorice ii veneau in cap. Insa Tatiana avea raspuns pentru orice.
- O sa muncesc si eu la fabrica si o sa ne cumparam casa la oras si...
- Tu nu prea intelegi, NU? Nu exista nici o fabrica. Nu te-ai uitat in camera asta cand ai intrat? Nu ai vazut ce e aici sau ce nu e? Nu te uiti la mine cum arat? Nu muncesc, scriu. Si studiez. Am diplome, intelegi? Acum nu mai sunt un rahat oarecare, sunt un rahat cu diplome care scrie. De unde dracu’ sa-ti iau casa? Eu nu am bani sa imi cumpar de mancare! Ce crezi tu, ca vii aici sa iti faci viitor? Ce crezi tu, ca te fac doamna de capitala? Te fac pe dracu’ sa te ia! De ce ai plecat de acasa, unde credeai ca o sa ajungi, proasto!
- De ce ti...
- Tip, da, de aia! Ca n-am bani sa beau, ca daca as bea, n-as mai tipa, si cand n-am bani sa beau, tip!
- Esti atat de crud... Nu te tineam minte asa...
Fata ofta si isi cobori privirea in podea.
- Si ce credeai ca o sa fac? O sa plang de fericire ca ai venit? O sa te aplaud si o sa zic bravo, ce curaj, cata daruire, traiasca dragostea. Uite, ma iubeste. Viata e ca un vis. Du-te dracului, proasto! Habar n-ai unde ai venit, nici prin cap nu iti da ce e in jurul tau!
Fata incepu sa tremure intr-un hohot de plans.
- Asa, acum plangi. Altceva mai stiti?
Se pare ca fraza avu efect pentru ca plansul se opri ca prin minune.
- Bine, eu atunci am sa plec.
Abia atunci a realizat ca nu era frumoasa. Si in tot acest timp el credea ca a iubit-o pentru ca era frumoasa...
- Te duci acasa?
Oare de ce i se paruse atat de frumoasa...
- Da.
- Si ce o sa le zici?
- Ca am fost la oras sa te caut si nu te-am gasit.
Atat de frumoasa...
- Si ce scrii?
Oare...
- Ce?
- Ai zis ca scrii. Ce scrii?
- Epitafuri.
- Esti umorist?
Ia uite, si desteapta.
- Da, cel mai destept umorist intr-un oras plin de hazlii.
- Imi citesti si mie ceva?
- Nu.
- De ce?
- Du-te acasa. Lasa-ma. Te rog.
Femeia isi lua geanta si se apropie de usa. Se intoarse si il privi cu drag si in momentul ala mai ca ii veni sa o ia in brate.
- Am sa le spun adevarul. Cine esti si ce faci. Sa stie si ei.
Neam de razbunatoare.
- Da’ de ce vrei tu sa faci asta?
Si nici macar nu ii pasa de ei.
- Tu nu meriti sa am mila de tine.
- Am cerut eu mila ta? Ce-ar fi sa imi povestesti cum a fost in noaptea nuntii, ma tot framanta gandul asta.
A trantit usa in urma ei si asta a fost tot. Fata nu s-a mai intors niciodata, desi el a tot asteptat-o pana dimineata. In zori si-a zis ca e mai bine asa, ca asta a vrut, sa plece, sa nu se mai intoarca, sa n-o mai vada. Pana cand intr-o dimineata mama a primit o scrisoare din capitala si cand a deschis-o a stiut ca o sa planga mult. Insa n-a plans. Cum te lasi tu strivit de infame vorbe, dus de laude si ocari nedrepte te umilesc. De ce stai cu mine de parca viata e un compromis?

(in) Sfarsit

FOAIE NEAGRĂ

Foaie neagră Dostoievski,
Hai să ne-nfundăm pe Nevski
Prospekt într-o crîşmă veche,
Să-ţi torn lacrimi în ureche
Şi să fim prieteni scumpi
Şi să ne pupăm pe bumbi.

Rochie cu franjuri mov,
Mi-e urît şi mi-e Cehov.
Tu exişti, eu nu exist,
Trece-trece trenul mixt
Ce ne vine dimpotrivă
Cu locomotivă...

Simt că-ncepe iar deruta,
Eu îmi beau prin baruri suta,
Tu în turnuri stai ca muta,

Fă, crăpa-ţi-ar pergamuta
Din bikini
În craci lungi şi orfelini...

(emil brumaru)

Doubt can be a bond as powerful and sustaining as certainty. When you are lost, you are not alone.

Insingurare

In ziua in care Tatiana a venit la el se trezise de dimineata cu o durere de cap ingrozitoare. Ar fi baut ceva, orice, numai sa contina alcool. Nu se simtea in stare sa iasa in oras in cautare de amici cu dare de mana, asa ca ramase intins pe pat, privind linistit spre fereastra. Ia uite, suflete, ce zi minunata! Prin sticla murdara treceau din cand in cand raze de soare, apoi nori si din nou soare. O bataie usoara in usa il facu sa tresara. Nu se misca din pat, dar inceta sa mai fixese geamul si se uita cu ochii mijiti spre locul de unde se auzi inca o bataie, de data asta ceva mai tare.
- Intra.
Se astepta ca o sticla de rom sa apara neinsotita, sa ii dea buna ziua si sa se aseze timida langa el pe pat.
O alta bataie nervoasa il facu sa injure neamul sticlelor timide de rom si sa se ridice in capul oaselor aproape tipand:
- Intra!
Era intr-adevar surprins ca in fata lui nu se afla o sticla de rom, nici macar un paharut de votka, ci doar Tatiana care fara sa zica nimic isi lasa geanta din fas langa pat si se aseza in fata lui pe singurul scaun ramas in camera. Se uita la ea incruntat, ca apoi sa isi lase iar capul sa cada pe perna. Nu avea chef sa ii spuna nimic. Nu il interesa nimic, nu dorea sa stie nimic.
- Ce face mama? se auzi intreband si ii fu ciuda ca nu se putuse abtine sa vorbeasca.
- Munceste. Prin casa, prin gradina...
- Si tata?
Acuma daca tot incepuse...
- Zice ca nu trebuia sa pleci. Sa muncesti aici in fabrica pe bani putini, toata ziua. Tuseste. La doctor nu vrea sa mearga. Zice ca...
- Si Vasile? Vasile ce face? Vasile nu munceste?
- Nu e om rau, sa stii... Numai ca bea mult. Si banii nu ne mai ajung. Ca mama a zis ca...
Oare cine l-a pus sa deschida gura? Ce nevoie are el sa stie toate astea? Ii veni in minte fantana in care jurase sa il arunce pe Vasile. Nu voia sa mai stie nimic de ei. Chiar nu si-au dat seama ca s-a dus? Cat e de departe acum, ca de se uita in urma aproape ca nici nu ii mai vede...
- ...si asa s-a intamplat cu var-tau. Ca de cand cu...
- Si tu? Tu ce cauti aici?
Se ridica la marginea patului ca sa se poata uita la ochii ei mari si speriati.
- Unde aici?
- Aici! Aici in camera asta! Pe scaunul asta! Unde mama dracului crezi?
- Am fugit de acasa.
Se ridica de pe pat si se indrepta spre fereastra, incepand sa curete geamul cu maneca.
- Mama voastra de belele, scrasni printre dinti. Si la mine cum ai ajuns? De ce nu te-ai dus in alta parte?
- Mi-a dat mama adresa si bani de drum...
- Mama te-a trimis?
- Nu, am plecat eu. Dar nu stiam unde sa ma duc si mi-a zis sa vin la tine si sa vad ce faci.
- Si tu ai venit. Si acum vrei sa imi spui...ce??
- Ca nu mai pot trai cu el! Asta nu e viata!
- Asta nu e viata?!
- Ma bate mereu.
- Ar trebui sa-ti mai dau si eu una!
Se repezi la ea cu pumnul ridicat insa ramase mirat de faptul ca fata nici macar nu se clinti si renunta.
- Si de la mine ce vrei?
- Sa stau cu tine.
Ramase ca traznit in mijlocul camerei, uitand sa si respire.
(va urma)

Davon geht die Welt nicht unter

Insingurare

“Draga mama,

aici e toamna tarzie si imi vine dor de vinul bunicului. Nu pot veni acasa de Craciun, stiu ca ti-am promis, dar poate ne revedem sanatosi de Anul Nou. Eu sunt bine...”

se opri din scris si, dupa ce tusi de cateva ori, isi sufla in palmele inghetate. Bani pentru lemne nu mai avea, in soba arsese tot ce se putea arde. Mancare primea de la gadza, ii spunea Bogdaproste si stia ca era primit. Se gandea mereu ca ce i se intampla e un cliseu, ca nu era nici macar original in mizeria lui. Si nici in incapatanare. Poate astepta sa moara. Poate nu mai astepta nimic. Mai renuntase la bautura, dar banii care nu se ducea pe chirie luau forma tigarilor. Trimisese materiale pe la toate revistele din oras, dar se pare ca nu mai erau la fel de bune ca celelalte. Nu mai publicase nimeni nimic. Oare mediocritatea se capata peste noaptea, asa ca un dar de Craciun? S-a gandit atunci sa se intoarca acasa, sa dea si el cu sapa langa frate-sau. Si daca renunta chiar cu o zi inainte de a se ivi o sansa? Asta n-ar fi putut sa indure. Sa isi mai acorde inca o zi. Sau o saptamana. O luna cel mult. In doua-trei luni trebuie sa stie daca pleaca sau sta. Se amageste singur. Mai bine asa, decat sluga in sat. Mai bine asa? Scria bine, stia asta. Revistele de literatura din toata tara i-au publicat proza, si chiar si unele poezii. Primise vreo sase premii, iar fetele de la liceul de peste drum veneau in fiecare duminica sa ii aduca mere si sa ii ceara cate un sfat in ale literaturii. Iar el le saruta pe toate si le incuraja creatiile insipide care acum nici rasul nu ii mai starneau. S-a umplut tara de talente, neam de scriitori.
“Mama. Mi-a scris Vasile ca Tatiana s-a maritat. Cu el. Neam de tradatori. Eu n-am fost invitat la nunta. As fi venit sa fur mireasa si s-o scald goala in lacul de la marginea satului. Nu stie sa inoate. De aia se tinea asa de strans de mine. Sa-mi trimiti leaganul in care a murit sora-mea, ca-mi ingheata mana pe stilou si uite nu ma mai pot opri din scris. Si-o cana cu vin de la bunicul, s-o dau de pomana cersetorului pripasit la usa mea. I-am dat odata o tigara si de atunci n-a mai vrut sa plece. A auzit el cum un amic de al meu, beat fiind, m-a numit rege al scriiturii. El nu prea stie cum e treaba cu scriitura, dar un rege trebuie neaparat sa fie bogat. Si eu sunt un rege peste care trece moartea fara sa se opreasca, de teama sa nu imi ia bolile. Si nici afurisitul de cal nu il mai am sa il schimb pe o tigara. Mama. Ma intrebi mereu cand ma intorc acasa. Si daca ti-as scrie intr-o zi ca am murit si ca nu ma mai intorc. Si daca ti-as scrie ca fiul tau preaiubit s-a rastignit pe strazile mahalalei, ca-i mort... de beat si ca nu se va intoarce a treia zi la voi. Si daca am sa-ti scriu, mama, ca tu nu esti mama mea...”

(o sa mai urmeze)

Se cauta voluntari pentru stafful de organizare a primei editii a Festivalului International de Film de la Iasi. Daca esti pasionat de film, alatura-te echipei noastre! Ti se ofera o sansa extraordinara de a avea acces gratuit la toate spectacolele si evenimentele ce vor avea loc in cadrul festivalului, de a cunoaste personal artistii invitati, de a te afla in preajma unor personalitati ale cinematografiei din tara si strainatate, si, mai ales, ti se ofera experienta unica de a participa la organizarea unui eveniment de talie internationala.
Cei interesati pot trimite un cv la adresele: vlad.gliga@iasifilmfest.ro, ana_blueautumn@yahoo.com. Pentru informatii suplimentare va rugam sa accesati site-ul oficial al festivalului: www.iasifilmfest.ro

The Green Leaves Of Summer...

DE-AŞ AVEA O SUMĂ FABULOASĂ

De-aş avea o sumă fabuloasă
I-aş lua iubitei blugi feerici,
De-ar ieşi toţi popii din biserici,
Lăsînd nunţi, botezuri, parastase,

Ca s-o vadă-alene cum se plimbă-n
Ţinte şi tigheluri, suflecată.
Ci atunci, pocnind blazat din limbă,
Eu i-aş cere blugii să şi-i scoată,

De-ar cădea trăsniţi pe loc toţi popii
Şi-ar ţîşni buluc din ziduri sfinţii
Bîjbîindu-i trupul ca miopii,
Oh, pînă la pierderile minţii!

(E. Brumaru)

Insingurare

Si acum pleca fara s-a mai vada. Fata ii trimisese vorba prin Vasile ca il asteapta cat o fi nevoie, nu conteaza cat. Numai sa vina. El stia ca nu avea sa se mai intoarca niciodata acolo, si ca ea avea sa il astepte vreo doi-trei ani si apoi o sa se marite cu baiatul primarului si tot nunta mare o sa aiba. Tot satul o sa il astepte incremenit. Iar cand o sa inteleaga ca nu mai vine, o sa mearga mai departe cu munca, betiile si furisatul in gradina Vadanei.
Oare cum era cantecul ala de i-l canta maica-sa cand era mic? Obisnuia sa il tina in brate vara in fata casei si sa ii cante la ureche, cautandu-l din priviri pe barbat care se intoarcea de la crasma fredonand “De-ar fi sa mor ca maine”. Si el care nu suportase niciodata bautura.
Incerca sa se ridice sprijinindu-se cu spatele de zid, dar piciorul stang, amortit, ii aluneca si se trezi iar jos, strangand la piept o sticla de votca. Sau era vin? Trase o dusca sa se dumireasca. Ciudat, avea gust de sampanie. Sampanie, ce tampenie! De unde sa aiba el bani de sampanie?
Mai incerca o data sa se ridice, tot fara succes. Incerca sa gandeasca logic cum sa ajunga acasa in situatia data si ii veni in minte ceasul. Sa stii ca da. Isi pipai incheietura mainii stangi, apoi schimba sticla si verifica mana dreapta. Nu erau acolo decat mansetele umede si murdare. L-o fi pierdut. Pacat, si-l cumparase din primul lui salariu. Da’ ce, el avea salariu? Ia stai sa mai traga o dusca de ce-o fi si sa isi adune un pic gandurile. Mda, acum era aproape sigur ca era votca. Se gandi ca era mai bine sa se intoarca cu fata spre perete si astfel se trezi cu obrazul si ambele palme lipite de caramizile ude si reci. In timp ce se intreba ce se intamplase oare cu sticla si unde o lasase in tot acest proces, reusi sa se ridice si chiar pentru cateva secunde sa stea singur pe picioarele lui. N-a incercat sa faca nici un pas pentru ca stia ca habar n-are incotro se duce. Incepu sa planga asa din senin si sa se intrebe cum a ajuns in halul ala.
- Cum ai ajuns in halul asta?
Era vocea batranului evreu la care statea in gazda de cand venise in oras. Era salvat, era acasa.
- Cine-i acolo?
Nu stie nici el de ce a intrebat asta. Poate ca a vrut sa se asigure ca nu i se pare numai ca ajunsese acasa. Doua maini il apucara de sub brat si il tarara inauntru.
- Cine-i acolo?
Intrebase inca o data, mai incet. Apoi nu si-a mai adus aminte nimic, doar ca in incercarea de a injura neamul usilor isi muscase limba.

(Va urma...)

imagine preluata de pe www.orastieinfo.ro

imagine preluata de pe mihneamaruta.ro

imagine preluata de pe ro.wikipedia.org

Insingurare

Da, acum isi aducea bine aminte cum se urcase in caruta din mers, dupa ce sarutase cu falsa evlavie mana parintilor si sincer dezgust pe cea a preotului si facandu-si doua cruci mari injura in gand pe frate-sau Vasile ca plecase cu vorba dupa Tatiana si nu se mai intorsese. “Neam de betivi. Sigur s-a oprit la crasma si nu se lasa pana nu termina toti banii pe care i-am lasat.” Asa era Vasile, toti il stiau. Muncea din greu pe oriunde gasea ceva, nu refuza nimic si nu se dadea in laturi de la lucru: repara garduri, carute, taia lemne, sapa gradini, dadea cu var, vopsea si lac, curata livezi, era pur si simplu universal. A tinut o data si ora de matematica, atunci cand profesorul a fost plecat la oras cu treburi urgente. Iar cand lua plata, se oprea in fata crasmei, ofta si, deschizand parca temator usa, striga: “Nea Ioane, o vodculita, bre!”. A incercat tata-sau sa-l mai dezvete de bautura, i-a turnat prafuri in mancare si cand n-au dat roade l-a batut cu coada de la sapa. Nici cu vorba buna n-a mers. Si doar n-avea nici un motiv sa bea, se gandea biata maica-sa. Nu era beteag, nici insurat, Doamne-fereste, era cam prost, ce-i drept dar din asta nu murise nimeni pana atunci la ei in sat.
Da, acum isi aducea bine aminte caruta hodorogita a Vadanei, in care isi asezase o valiza cu colturile roase, primita de la matusa-sa, si doua traiste de plastic in care tinuse maica-sa faina. Mai privise inca o data spre casa parinteasca, asa, intr-o doara, vazuse sura pe jumatate daramata, auzise mugetul vacilor flamande, se uitase in calea fetei si daduse din mana a lehamite. Se adunasera langa poarta copiii lui Zabulica (cum si de unde aflasera ca pleaca nu stia). Nu a vrut sa vina nimeni sa-l conduca, toti avea sfaturi de dat, desi nimeni nu fusese plecat nicaieri niciodata. Iar el, neauzind pe nimeni, se gandea cu interes la lumea care-l asteapta dincolo de dealuri.
- Sa ai grija dragu’ ma-mii sa nu...
Incepuse maica-sa, dar nu mai reusise sa continue. Isi duse mana la gura si incepu sa planga incet.
“Sa nu...” Uite, asta n-o sa uite niciodata. “Neam de bocitoare. Acu’ o sa o tina intr-un plans pana diseara, si tata o sa mearga la carciuma numai sa n-o mai auda. Gloaba asta, abia se misca.”
Nu avea nici un regret ca pleaca si nici o apasare pe suflet ca lasa tot in urma. Poate ar fi trebuit, se gandea tocmai acum, poate ca ar fi fost bine sa verse si o lacrima sau macar sa fie suparat ca o lasa pe Tatiana. O tinuse in brate odata si ii placuse s-o stie acolo, langa el. S-o ia de nevasta nu i-a trecut nici macar prin cap, si cand mama fetei l-a prins la magazin in usa si i-a zis ca poate e timpul sa se aseze si el la casa lui si sa faca si cativa copii a realizat ca e momentul sa plece din sat. Pai de ce sa o ia de nevasta, doar nu facuse nimic rau. A, ii mai furase asa cate o sarutare, dar in rest... Si de fapt nu ii furase nimic, fata era darnica din fire, si cand venea vorba de sarutari era chiar risipitoare. Ii spusese ca pleaca sa stranga bani pentru nunta. Asa cum parintilor le spusese ca pentru casa, preotului pentru biserica iar primarului pentru scoala. Si lui Vasile ii spusese ceva dar nu-si mai aducea aminte ce.

(poate VA URMA)